monahilor ortodocsi români,
cãtre binecredinciosul popor ortodox român,
Sfîntului Sinod si întregii Biserici Ortodoxe de pretutindeni
Ai nostri Arhipãstori si preaiubiti frati întru Hristos,
Semnatarii, pãrinti ai mãnãstirilor
din România, stareti, ieromonahi, monahi si monahii, ridicã
glas de chemare la unitate si mãrturisire cãtre toatã
suflarea ce-si mãrturiseste ortodox crezul si vietuirea. Cu totii
mostenim rînduiala - încredintati fiind de Sfintii Pãrinti
- ca orice hotãrîre în Biserica Ortodoxã sã
se facã canonic, unanim si conform predaniei patristice. Noi monahii,
ca unii ce întreit ne-am fãgãduit lui Dumnezeu si ni
s-a încredintat Adevãrul ortodox spre mãrturisire, nu
putem încãlca si nici trece peste ceea ce Proorocii au profetit,
Sfintii Apostoli au propovãduit si De-Dumnezeu-Purtãtorii
Pãrinti au hotãrnicit la cele Sapte Soboare Ecumenice si Locale.
Astfel, Canonul 15 întocmit la al Nouãlea Sinod (I-II) din Constantinopol
de la anul 861, spune despre cei ce propovãduiesc public eresul sau
îl învatã în Biserici, sã fie îndepãrtati
de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schismã
si sfãrîmã unitatea Bisericii. În acest fel toti
devenim strãjuitorii adevãrului în Bisericã
si purtãtori de grijã ai Sfintei Traditii cãlãuzitoare
cãtre mîntuire.
Rãmînem înmãrmuriti
privind la hotãrîrile ce reprezentantii Bisericii Ortodoxe
le iau privind viata Bisericii ce o pãstoresc. Am tot nãdãjduit
cã toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înselat.
Am început sã credem cã de la înãltimile
la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, cã deja
este prea tîrziu. Asadar, actele si declaratiile prelatilor Bisericii
Ortodoxe referitor la celelalte culte, ne-au pricinuit o adîncã
mîhnire si ne supun la o grea încercare duhovniceascã,
pentru cã sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei Sfintilor
Pãrinti.
Din aceastã pricinã, atitudinea
noastrã fatã de noile erezii si schisme trebuie sã
se facã auzitã de cãtre toatã suflarea ce-si
lucreazã în chip ortodox mîntuirea. Asadar, întemeiati
fiind pe cuvintele Sfintilor Pãrinti, declarãm ferm si categoric:
1. Nu este posibilã unirea cu catolicii
atîta timp cît acestia nu renuntã la toate ereziile
lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul,
imaculata conceptiune, slujirea cu azimă, botezul prin stropire sau turnare,
s.a.), la neo-rînduielile scolastice si nu primesc botezul ortodox
prin afundare. Nu putem uita istoria încã sîngerîndã
a uniatiei catolice din Ardeal si nu putem fi ignoranti la planul demonic
de în-globalizare a Ortodoxiei de Marele Apus. Planul masonic în
cauzã constã în a pecetlui unirea religioasã fãrã
a se tine cont de divergente, printr-o recunoastere reciprocã a tainelor
si a mostenirii apostolice, fiecare recunoscînd pe ceilalti drept Bisericã,
apoi realizarea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitatã,
apoi lãrgitã. Dupã care va rãmîne sã
fie pusã problema diferentelor dogmatice, considerate depãsite
si dezbinãtoare. Pentru aceasta ne ridicãm împotriva
oricãror rugãciuni în comun cu catolicii si protestantii,
mai ales asupra unitãtii si reconcilierii ecumeniste ce defãimeazã
Sfintele Taine. Toti cuviosii si mãrturisitorii Pãrinti de
dupã Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latinesti,
dogmelor mincinoase, expansiunii politice, si s-au sfintit, împotrivindu-se
pînã la sînge. Cuvintele lor au pînã azi
puterea si lucrarea Duhului Sfînt si ne îndreptãtesc a
crede cã: „Existã doar o singurã Bisericã a lui
Hristos, cea Ortodoxã, apostoleascã si soborniceascã,
nu mai multe,” (Sf. Fotie), iar „pe papa Sfînta Bisericã îl
afuriseste si eu, împreunã cu Biserica, fiul ei fiind, îl
afurisesc.” (Sf. Paisie de la Neamt)
2. Rãmînerea Bisericii Ortodoxe
Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este un act de
apostazie, de trãdare a adevãratei credinte, prin acceptarea
hotãrîrilor ce contrazic fãtis dogmele Ortodoxiei
si canoanele Sinoadelor Ecumenice. Neamul ortodox este rãdãcina,
trunchiul, frunza si rodul Bisericii al cãrei cap e Iisus Hristos
Dumnezeu-Omul. Nu putem negocia „democratic” dogmele Bisericii si nu putem
sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestantii, evreii, budistii
sau musulmanii, atît timp cît doar în potirele noastre
se întrupeazã Adevãratul Hristos Cel nãscut din
Preasfînta Fecioara Maria. Noi ortodocsii nu avem nimic de adãugat
sau de scos din crez sau slujbe, iar Sfîntul Marcu al Efesului pecetluieste
cele de mai sus spunînd cã: „În materie de credintã
nu existã concesie iar chestiunile credintei nu îngãduie
iconomia.”
3. Demascarea politicii globaliste de integrare
religioasã în UE ca fiind demonicã si fundamentată
pe principii anticreştine, luarea de mãsuri împotriva noilor
buletine cu cip si a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice.
Vãdirea manifestãrilor new-agiste ce îndrãcesc
pe tineri, rescrierea adevãratei istorii bisericesti-nationale
si revigorarea valorilor traditionale. Nu avem pricinã de a supune
Biserica presiunilor politice si de a da Cezarului mai mult decît
i se cuvine. Împãrãtia noastrã e în ceruri,
dar trebuie sã o dobîndim încã din viatã,
fãrã a ne vinde ortodoxia si românismul.
Facem un ultim apel cãtre Sfîntul
Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriti-vã cît nu e prea
tîrziu! Hotãrîti iesirea Bisericii Ortodoxe Române
din Consiliul Ecumenic, nu mai pîngãriti altarele cu rugãciuni
împreunã cu ereticii, nu mai primiti pe cei nebotezati ca
fii ai Bisericii, nu vã plecati compromisurilor politice si nu ne
siluiti libertatea si constiinta cu legitimatii comuniste. Nu mai putem
rãbda privind noile rînduieli ce desconsiderã Sfintele
Canoane, cenzureazã Sfintii Pãrinti, ignorã dogmele
si hotãrîrile Sfintelor Soboare si rãstãlmãcesc
Sfintele Scripturi. Nu introduceti schisme si dezbinãri în
Bisericã, nu încercati sã uniti ce e despãrtit,
cãci singurul lucru care-l veti reusi e sã distrugeti unitatea
Ortodoxiei, sã fisurati adînc temelia Bisericii si sã
ridicati cea de-a doua Mare Schismã. În acest ecumenism bolnav,
B.O.R. acţionează individual, fără încredintarea celorlalte biserici
ortodoxe surori, fără a fi împuternicită printr-o hotărîre
a vreunui sinod inter-ortodox, putînd fi declarată oricînd ca
fiind schismatică şi eretică de către celelalte Patriarhii ortodoxe. Veniti-vã
în fire si treziti-vã! Atît timp cît veti rãmîne
cu Hristos, vã vom urma, iar de vã veti pune interesele personale
mai presus de cele ale Bisericii, vã vom socoti apostati. Lepãdati
toate aceste înselari, pentru ca nu cumva poporul urmîndu-vă,
sã se lepede de Biserica lui Hristos.
Toate aceste lacrimi de sînge voim
a le sterge de pe chipul Bisericii, alminteri vom trece peste ascultarea
de pãcat si vom înainta proteste oficiale, vom iesi în
stradã si vom alcãtui sinod de rezistentã. Nimãnui,
nicãieri si niciodatã nu i se va îngãdui a
sacrifica pentru binele sãu, cea mai micã pãrticicã
din Credinta Ortodoxã. Cu noi este Dumnezeu si pentru Hristos voim
a merge pînã la capãt, chiar sã ne vãrsãm
sîngele dacã situatia o cere, pentru ca nici o literã
din sfintele cuvinte sã nu sufere vreo vãtãmare, pentru
ca toti cu urechi de auzit sã priceapã si cu ochii ce vad
sã-nteleagã.
Iertare tuturor pentru toate si primiti
rugãmu-vã acestea ca o cununã, ca o sulitã,
ori ca o Cruce.
Semneazã,
Tot Soborul de monahi si monahii, încã
vii, ai României Ortodoxe
Sãrbătoarea Sfântului Mare
Mucenic Gheorghe,
la anul mîntuirii 2003
